Modurile de dobândire si pierdere a cetateniei

Dobândirea cetateniei prin nastere, numita si cetatenie de origine sau
cetatenie de drept este cea mai fireasca, întrucât familia sau locul
nasterii îi determina individului obiceiurile, afectiunile si mediul
cel mai favorabil pentru a-si duce viata, în acelasi timp ea realizând
cea mai directa si mai simpla legatura dintre individ si societate.

Preview referat

Pentru dobândirea cetateniei de origine sunt consacrate doua criterii:
cetatenia parintilor sau a unuia dintre ei, determinat de lege, jus
sanguinis, sistem utilizat în tarile care pastreaza traditia dreptului
roman si cetatenia suveranitatii ce se exercita asupra locului de
nastere, jus soli, sistem utilizat în tarile anglo-saxone. Primul
porneste de la exercitarea suveranitatii asupra persoanei, celalalt
supra teritoriului.

Fiecare sistem are avantajele si
dezavantajele sale. Nici unul din criterii nu are calitatea de a putea
fi aplicat în toate cazurile - caci parintii pot fi necunoscuti cu
cetatenie necunoscuta, cum locul nasterii poate fi necunoscut, de aici
extinderea aplicatiei criteriului prin artificii. Valoarea criteriului
jus sangvinius este clara: succedarea drepturilor materiale si
culturale - de-a lungul generatiilor. Astfel copilul primeste conditia
juridica a parintilor, el primeste ca mai accesibila cetatenie pentru
el, cea în care poate fi cel mai bine pregatit si cel mai bine
protejat, parintele are sentimentul deplinei sale perpetuari ( atât cea
biologica cât si cea pe plan social), ceea ce îi stimuleaza capacitatea
educativa, statul îsi
perpetueaza în mod natural masa de cetateni deplin atasati, este evitata apatridia.

Acest sistem este lipsit de eficacitate atunci când parintii sunt
apatrizi si este imprecis atunci când parintii au cetatenii diferite,
când parintele actual este diferit de cel natural si fiecare are alta
cetatenie. Criteriul jus soli are avantajele sale printre care:
principiul universalitatii aplicarii- nulle terre sans segneur - în
supozitia unicitatii locului de nastere.

Ca aplicare a lui jus domicilii, s-ar mai putea spune ca acest criteriu
este o expresie a influentei mediului. Criteriul jus soli este într-o
oarecare masura arbitrar - situatii în care locul nasterii nu depinde
de vointa parintilor, si imprecis - când acelasi loc apartine succesiv
mai multor suveranitatii. România a acordat prioritate principiului jus
sanguinis, fiind cu ocazia primei legi a cetateniei exprimat explicit
(Decretul 724/ 1924, art.l).

Începând de la Constitutia din 1948 parintii au aceleasi îndatoriri
fata de copii, indiferent daca s-au nascut în cadrul casatoriei sau în
afara ei (art. 36, al. 3). Daca parintii au cetatenii diferite din care
unul este cetatean român, s-au succedat mai multe rezolvari:
- prin Decretul 125/ 1948 se atribuie copilului cetatenia româna,
exceptând situatia în care legea parintelui strain ori legea
teritoriului strain în care s-a nascut copilul îi asigura cetatenia
lor, situatie în care se rezerva copilului posibilitatea de a opta
pentru cetatenia straina daca, timp de o luna de la dobândire a
majoratului, depune declaratia de optiune la Ministerul Justitiei
Statului român.

- Sub regimul Decretului 33/ 1952 se acorda cetatenia româna daca cel
putin unul dintre parinti locuieste la data nasterii copilului, pe
teritoriul României (art.2 al.2 lit.a); daca ambii parinti locuiesc la
acea data în strainatate, în afara teritoriului României cetatenia
copilului se determina prin acordul între parinti (lit.b).

- Legea 21/1991 stabileste la art.5 59ca sunt cetateni români toti cei
care sunt nascuti din cel putin un parinte cetatean român.

Download referat -> http://fisierulmeu.ro/5076DBJ5UJ3I/www-referat-ro-Modurilededobandiresidepierdereacetateniei-85d12-pdf.html