Cultura pajistilor

Pajisti de dealuri si podisuri inalte.Pajistile de dealuri si podisuri
inalte ocupa o suprafata in jur de 1.9 milioane ha, ceea ce reprezinta
aproape 42,8 % din suprafata totala de pajisti. Majoritatea sunt fanete
care se folosesc nerational: se pasuneaza foarte intens primavara, se
cosesc vara si se pasuneaza din nou toamna. Acest mod de folosire, fara
aplicarea lucrarilor curente de intretinere si a ingrasamintelor
contribuie la scaderea productiei si la inrautatirea compozitiei
floristice

Preview referat Cultura pajistilor
Pe langa aceasta, suprafete insemnate de pajisti de deal se afla
intr-un stadiu avansat de degradarea, datorita fenomenelor de eroziune.
Din aceasta cauza, cu toate ca ocupa suprafete intinse, pasunile de
dealuri si podisuri inalte au o participare inca redusa in balanta
furajera a tarii, mai ales daca se tine seama ca au un potential de
productie ridicat.

Pentru imbunatatirea lor se aplica un complex de lucrari, cum sunt:
combaterea eroziunii solului, aplicarea ingrasamintelor,
suprainsamantari, curatiri, combaterea buruienilor, etc.

Pe
unele pajisti foarte degradate, situate pe terenuri plane sau slab
inclinate, se impune destelenirea si infiintarea pajistilor temporare,
de la care se pot obtine productii foarte mari si de buna calitate.

Vegatatia dealurilor si podisurilor inalte este reprezentata prin
paduri de foioase – etajul nemoral, alcatuit din doua subetaje:
-subetajul gorunetelor – ocupa cea mai mare parte a dealurilor mijlocii
si inalte, de la altitudinea de circa 300 m, pana la aproximativ 700 m.
Trecerea catre etajul urmator o fac padurile formate din gorun si fag.
-subetajul fagetelor – se extind in partea superioara a dealurilor si
in partea inferioara a regiunilor de munte, de la altitudinea de 400 –
700 m, pana la 1000 – 1200 m

Vegetatia ierboasa este foarte variata, datorita complexitatii
factorilor de mediu.Pe dealurile cu pante mai repezi si accidentate, cu
expozitie sudica, prin urmare acolo unde se creeaza conditii de
uscaciune, se instaleaza specii xerofite ca: Festuca pseudoviva, F.
rupicala, Botriochloa ischaemum, Stipa capillata, Poa bulbosa,
Chrysopogon gryllus etc., care imprima un pronuntat caracter stepic
pajistilor.

Pajistile in care predomina aceste specii sunt, de fapt, continuarea pajistilor de silvostepabsi zona padurilor de stejar.
Pe terenurile erodate se creeaza, de asemenea, conditii favarabile
instalarii unor plante de uscaciune, specifice pentru asemenea statiuni
sunt: Botriochloa ischaemum, care formeaza pajisti pana in partea
inferioara a etajului fagetelor. In aceste pajisti sunt frecvente:
Agropyron intermedium, Chrysopogon gryllus, Salvia verticillata etc.
Pe coastele domoale ale dealurilor inalte se instaleaza pajisti cu caracter montan.

Prezenta suprafetelor mai intinse de paduri se resimte asupra
vegetatiei, in sensul ca se creeaza conditii mai favorabile de
umiditate pentru instalarea unor specii mezofile, valoroase din punct
de vedere furajer.

Pajistile sunt dominate de Agrostis capillaris, insotita uneori de
Festuca rubra. Pajistile degradate prin pasunat sunt dominate de Nardus
stricta, iar cele fertilizate in fiecare an cu ingrasaminte organice in
cantitati mari, de: Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Trisetum
flavescens, Arrhenatherum elatius etc.

Pajistile de iarba-vantului (Agrostis capillaris) – pajistile din
acesta formatie au raspandirea cea mai larga in regiunea dealurilor,
atat in subetajul gorunelor, cat si al fagetelor. Ele ocupa o suprafata
de peste 700 mii ha si se extind de la altitudinea de circa 300 m pana
la 1000 m sau mai mult.

Conditiile naturale foarte diferite
care se intalnesc pe un teritoriu atat de intins au influentat mult
compozitia floristica si productia acestor pajisti. Asa se explica
faptul ca, in cadrul acestei formatii, se intalnesc multe tipuri de
pajisti.

Majoritatea acestor pajisti sunt fanete, care se folosesc mixt, in
sensul ca se pasuneaza primavara, se cosesc vara si se pasuneaza din
nou toamna. In multe cazuri pasunatul de primavara se executa cu un
numar mare de animale si se prelungeste prea mult, astfel incat
regenerarea plantelor se face foarte greu.

In asemenea
conditii se obtin productii scazute, si anume, de pana la 10 t/ha m.v.
De pe pajistile folosite rational si pe care se aplica lucrari curente
de ingrijire, se obtin productii de 15 – 25 t/ha m.v., de buna calitate

download referat => http://fisierulmeu.ro/50R53U4Q49I6/www-referat-ro-Culturapajistilori-653f0-doc.html